Speranta...fericire

Speranta este o anticipare fericitã a unui lucru bun. Este o asteptare favorabilã si confidentã în lucrurile bune dorite de cineva. In traducerea romaneascã a Bibliei este folosit cuvîntul nãdejde. Are însã aceeasi însemnãtate ca si cuvîntul sperantã.Practic aceste douã cuvinte sînt sinonime. Speranta este un cuvînt folosit foarte mult în vorbirea noastrã cotidianã. Cred cã îl pronuntãm în fiecare zi cel putin o datã.Si aceasta pentru cã omul doreste lucruri bune pentru el.Dar aceastã dorintã de bine , de cele mai multe ori intrã în conflict cu realitatea zilnicã. Atunci mintea noastrã , care nu poate accepta realitatea necomfortabilã si chiar dureroasã , îsi asumã o altã realitate , transpusã în viitor, corespunzãtoare asteptãrilor spre bine . Aceastã anticipare, sau asumare , se numeste sperantã. Speranta este, deci, o rãmãsitã rãmasã în fiinta umanã din rai. Speranta este dovada cã realitatea pentru om a fost raiul, aici pe pamînt , unde Dumnezeu se întîlnea cu omul în fiecare dimineatã , si unde toate lucrurile îI erau favorabile. Speranta este dorinta dupa fericire al mintii noastre. Cum fericire nu este pe pãmînt, atunci omul si-a creat fericirea în mintea lui, asteptîndu-se ca în viitor aceastã fericire sã se concretizeze în realitate. Definitia oficialã a sperantei este deci asteptarea împlinirii fericirii dorite de om în sufletul sãu.

Citate celebre :

- Atata timp cat nu incetezi sa urci, treptele nu se vor termina; sub pasii tai care urca, ele se vor inmulti la nesfarsit. Franz Kafka
- Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare. Langston Hughes

- Cele mai importante lucruri in lume au fost realizate de oameni care au continuat sa incerce chiar si cand se parea ca nu mai este nicio speranta. Dale Carnegie

- Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat; dar fericirea e aici, aproape. Horatiu

- Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodata,..dar pentru cautarea ei merita sa alergi toata viata.

- O clipa de fericire e mai importanta decat 16 ani de suferinta.

- Fericirea este un fluture, care, atunci cand este urmarit, este intotdeauna la un pas de a fi prins, dar daca stai linistit, se poate aseza pe tine.

Matematica vietii

Si acum...si putina matematica :)

Albert Einstein

Albert Einstein

(1879 – 1955)

Einstein a devenit un simbol al stiintei moderne, o figura care a rasturnat toate tiparele definitiei americane a eroului. Einstein a fost primul superstar intelectual si si-a castigat popularitatea in singurul fel pe care il puteau accepta americanii – printr-o inteligenta intuitiva neacademica, aplicand descoperirile mintii sale geniale la lucruri pragmatice, precum rachetele si bomba atomica.

Pe Einstein la ajutata enorm faptul ca nu era asociat cu nici o institutie de invatamant universitar cu renume si ca statutul sau nu depindea de o creditare oficiala – lucruri fata de care americanii au o atitudine duala: insista asupra lor si, pe de alta parte, nu au incredere in ele. Dimpotriva, Einstein a fost savantul care a castigat simpatia multimilor, a oamenilor obisnuiti, cu toate ca vorbea limba obscura a matematicilor. 16864uzi11jgd2p

Albert Einstein s-a nascut pe 14 martie 1879 la Ulm, un oras modest din Germania, intr-o familie de evrei. Tatal sau, Hermann Einstein, era electrician si avea veleitati de inventator. Mama sa, Pauline Koch, avea o fire serioasa si inclinatii muzicale, interpretand foarte bine la pian sonatele lui Beethoven – de la ea va mosteni Albert Einstein pasiunea pentru muzica clasica. Fratele mamei sale, Caesar Koch, inginer de profesie, care locuia impreuna cu familia, a avut o influenta foarte mare asupra copilului, mai ales in ceea ce priveste stiintele exacte. Unchiul sau i-a relevat lui Einstein latura pasionanta a matematicii: „Este o stiinta amuzanta. Cand alergam dupa un animal si nu putem sa-l prindem, il denumim pentru moment x si continuam sa-l urmarim pana cand il varam in sac”.

Cand micul Albert avea 5 ani, tatal sau i-a aratat o busola de buzunar – un obiect care l-a fascinat realmente. Proprietatea misterioasa a acului busolei de a reveni la aceeasi pozitie, indiferent de orientarea cadrului, l-a impresionat pe copil. Un an mai tarziu, parintii i-au luat un profesor de vioara, dar muzica l-a lasat aproape indiferent pe copil pana in ziua cand a descoperit sonatele lui Mozart. Din acest moment, cantatul la vioara a devenit una dintre pasiunile viitorului savant. Copilul Albert Einstein era timid si singuratic si ii placea sa se joace singur in parcuri si in padure.

Elev la scoala primara a parohiei din care facea parte familia lui, Einstein isi intrecea cu mult colegii de clasa la matematici, dar avea rezultate proaste la celelalte materii.

Einstein incepuse sa vorbeasca tarziu, spre exasperarea familiei sale, si pana la 9 ani a avut dificultati de exprimare. Acest lucru, precum si faptul ca era un scolar meditativ si retras, il facea sa para in ochii profesorilor sai un elev mediocru, un copil nu prea inzestrat intelectual. zg864u6111jggd

La 10 ani, Einstein a intrat la gimnaziul Luitpold din Munchen. La sfarsitul secolului al XIX-lea, sistemul de invatamant din gimnazii era foarte rigid, elevii primind o educatie care aducea cu disciplina militara. Mai tarziu, Einstein avea sa marturiseasca faptul ca, in scoala generala, profesorii sai i se pareau a fi niste serpi, iar mai tarziu, cei din gimnaziu se purtau precum niste locotenenti.

Colegiul a fost o experienta dureroasa pentru Enstein. Era dezgustat de felul cum se predau in scoala strategiile militare. Profesorii lui Einstein erau nemultumit de el si ii spuneau ca n-o sa se aleaga nimic de el niciodata.

La 12 ani, tanarul Einstein a primit o carticica despre geometria euclidiana. Mai tarziu, marturiseste: „O asemenea claritate si siguranta au exercitat o atractie indescriptibila asupra mea”.

La colegiul Luitpold, care mai tarziu va purta numele lui, Einstein l-a intalnit pe Max Talmud, student la medicina, care il va indemna sa citeasca lucrarile de vulgarizare stiintifica ale lui Bernstein, cartea Forta si Materie a lui Buchner si Critica ratiunii pure a lui Kant. Intre Talmud si adolescentul Einstein s-a legat o prietenie stransa, bazata pe interesul lor comun pentru stiinta si filozofie. In anul 1890, Einstein a aprofundat studiul matematicilor superioare, in special calculul diferential si integrat.

Dar aceasta perioada a luat sfarsit, pentru ca mica intreprindere de dezvoltare a inventiilor electrice pe care o deschisese tatal sau cunostea esec dupa esec. Parintii l-au sfatuit sa lase deoparte „prostiile filosofice” si sa se intoarca la „viata reala” pentru a-si castiga existenta. Dar tanarul nu se vedea practicand meseria tatalui sau si nici acceptand o cariera de functionar intr-un birou. Singura sa dorinta era de a descoperi cateva dintre misterioasele legi ale lumii fizice.

Einstein a incercat sa intre la ETH, Institutul Federal de Tehnologie Elvetiana, dar a picat la examenul de admitere; pe tot parcursul studiilor sale, fusese un elev supradotat la matematici, dar lipsit de orice inclinatie spre disciplinele biologiei si ale stiintelor umane. Totusi, directorul Politehnicii, frapat de cunostintele de fizica si matematica ale lui Einstein, l-a indemnat sa obtina diploma de absolvire a studiilor dintr-o scoala elvetiana: scoala cantonala din oraselul Aarau.

In 1896, Einstein obtine un certificat care atesta faptul ca nu este cetatean german. Va ramane apatrid in urmatorii cinci ani. Dupa ce a obtinut diploma la scoala din Arrau, Einstein a reusit sa intre, fara examen, la ETH. Pe 29 noiembrie s-a mutat la Zurich. Printre colegii sai de studentie se aflau Marcel Grossmann, cu care Einstein va lega o prietenie durabila, si Mileva Maric, o studenta de origine sarba care va deveni prima sotie a lui Einstein.

In 1899, Einstein cere in mod oficial cetatenia elvetiana. Un an mai tarziu, obtine diploma ETH si incearca sa ocupe un post de asistent acolo, dar fara nici un rezultat. Este anul in care trimite primul sau articol la prestigioasa revista stiintifica Annalen der Phzsik.

Incercand in zadar sa obtina un post conform specialitatii sale, Einstein trebuie sa se multumeasca cu un post obscur de agent intr-un birou de brevetare a inventiilor din Berna, sarcina sa fiind sa faca o prima examinare a inventiilor care se prezentau biroului.

Stabilit la Berna, Einstein se casatoreste cu Mileva Maric, prietena sa din studentie, in ciuda impotrivirii familiei sale. Cu cativa ani mai mare decat Einstein, Mileva era o femeie cu idei foarte progresiste, precum majoritatea studentilor sarbi. Mileva si Albert au avut doi fii, dintre care celui mare i s-a dat numele tatalui sau.

In 1905 Einstein avea 26 de ani. La aceasta varsta si-a publicat prima data rezultatul cercetarilor sale de pana atunci, trei articole despre: miscarea Browniana, efectul fotoelectric si teoria relativitatii. A fost un eveniment care li s-a parut fizicienilor universitari de neinteles: un obscur functionar la un birou de brevete, la numai 26 de ani, facea dovada unei minti geniale. I s-a propus sa predea la Universitatea din Zurich in 1909 ca profesor „extraordinar”.

La inceputul secolului XX, stiinta fizicii traversa o criza profunda. Cele doua teorii care permiteau explicarea fenomenelor fizice pareau incompatibile. Mecanica, stiinta miscarii, are drept fundament principiul relativitatii, enuntat de Galileo Galilei: nimic nu este absolut imobil: totul depinde de punctul de referinta. Dar teoria electromagnetismului elaborata de Maxwell in anii 1850, confirmata de rezultate experimentale, descrie lumina ca pe o unda propagandu-se in eter. Dar eterul nu si-a putut afla nici o descriere fizica, singura certitudine fiind aceea ca este de o imobilitate absoluta, ceea ce vine in contradictie cu principiul relativitatii. O alta contradictie devenise un adevarat cosmar pentru fizicieni: materia este constituita din atomi, deci este discontinua. Dar un filament incalzit emite lumina, care, dupa Maxwell, era un fenomen continuu. Cum ar putea ceva discontinuu sa produca un fenomen continuu? Nici unul dintre fizicienii acelei vremi nu putuse afla raspunsul acestei dileme, iar stiinta fizicii, la data cand Einstein si-a publicat descoperirile, era intr-un impas ce parea fara iesire. Einstein a publicat in Annale der Phzsik doua articole care s-au dovedit a fi revolutionare. Primul, aparut in martie 1905, descria transformarea energiei unui corp incalzit in energie luminoasa. Aceasta transformare nu este posibila decat considerand lumina ca fiind formata din particule, pe care Einstein le-a numit cuanta de lumina (fotoni). Einstein considera ca lumina poate fi privita ca o suma de particule in anumite conditii si pe langa aceasta emitea ipoteza ca energia purtata de orice particula luminoasa, numita foton, este proportionala cu frecventa radiatiei. Formula care exprima aceasta este E=hn, unde E este energia radiatiei si h este o constanta universala cunoscuta sub denumirea de constanta lui Planck si n este frecventa radiatiei. Lumina, afirma Einstein, nu este nici continua, nici discontinua, ci amandoua in acelasi timp. Fara sa stie inca exact cum este posibil ca lumina sa aiba in acelasi timp doua proprietati opuse, Einstein intuise un adevar fundamental al fizicii, pe care cercetarile ulterioare il vor confirma. Al doilea articol isi propune sa rezolve problema eterului.

Singura data care permite descrierea luminii este viteza sa c, constanta oricare ar fi viteza observatorului. In acest articol Einstein a enuntat teoria relativitatii care unifica teoriile materiei si ale luminii. Materia, ca si lumina, se supun principiului relativitatii, iar simultaneitatea a doua evenimente devine dependenta de observator. Timpul nu mai este un concept invariant, ci este relativ.

Teoria sa se baza pe urmatoarele postulate:

1. viteza absoluta a unui obiect nu poate fi masurata; putem masura doar viteza sa relativa fata de un alt obiect;

2. valoarea vitezei luminii in vid este intotdeauna aceeasi, indiferent de viteza cu care se deplaseaza observatorul si indiferent de sursa de lumina;

3. viteza maxima care poate fi atinsa in Univers este viteza luminii.

In septembrie 1905, Einstein adauga un post-scriptum la acest articol si demonstreaza celebra formula E=mc², inducand echivalenta intre materie si energie. Aceasta explica ca o masa (m) data este asociata cu o cantitate de energie (E) egala cu masa inmultita cu patratul vitezei luminii (c). O cantitate mica de materie este echivalentul unei vaste cantitati de energie. De exemplu, 1 kg de materie transformata complet in energie ar fi echivalent cu energia eliberata de explozia a 22 megatone de TNT.

Formula aceasta va sta la baza dezvoltarii utilizarii energiei nucleare in scopuri civile sau militare. Einstein incepe sa se gandeasca la teoria relativitatii generale pentru a explica fenomenul caderii corpurilor. Dar savantul a realizat ca pentru a ajunge la un rezultat stiintific in aceasta privinta, avea nevoie de cunostinte mai aprofundate in matematicile moderne. Einstein solicita si obtine un post de profesor universitar mai intai la Berna, apoi la Praga. In 1912, a devenit profesor la Scoala Politehnica din Zurich, unde regaseste un vechi camarad din studentie, Marcel Grossmann. Cu ajutorul acestuia, care avea cunostintele necesare in matematici, incepe sa lucreze la elaborarea teoriei sale. O eroare il duce intr-un impas si pierde trei ani din aceasta cauza. La sfarsitul anului 1915, teoria relativitatii este definita, si o data cu ea o noua interpretare a caderii corpurilor.

Forta de atractie a lui Newton este inlocuita in teoria relativitatii cu o deformare a spatiului in jurul corpurilor. Asa cum o minge deformeaza o panza intinsa, formand o adancitura, un corp modifica spatiul din jurul lui. Aceasta proprietate explica de ce corpurile, oricare ar fi masa lor, cad toate cu aceeasi acceleratie. Mai mult, Einstein enunta faptul ca timpul si spatiul nu pot exista in absenta materiei. Verificarea simpla a acestei teorii: daca un corp deformeaza spatiul din jur, atunci razele unei stele situate in spatele Soarelui vor fi deviate, iar imaginea nu va mai aparea acolo unde trebuie sa apara.

Observatiile efectuate de un astronom britanic, sir Arthur Eddington, in timpul unei eclipse, vor confirma matematic rezultatele teoriei lui Einstein. Foarte mediatizata la acea data, teoria lui Einstein a devenit un simbol al pacii si al reconcilierii: un englez a confirmat teoria unui german! Dar cursul pe care l-au luat evenimentele mai apoi a dezmintit aceasta iluzie. Popularitatea pe care a castigat-o Einstein i-a permis sa-si reia activitatea politica si sa-si promoveze idealurile pacifiste. Einstein apara cauza poporului evreu si militeaza in favoarea construirii unei Universitati in Palestina. Un turneu in SUA, in 1921, ii ofera fondurile necesare. Ascensiunea rapida a lui Hitler la putere face din Germania o tara potrivnica marelui savant. Evreu, pacifist si deschis contactelor nationale, Einstein nu mai putea ramane in tara sa natala fara sa-si puna familia si pe sine in pericol. Einstein devenise deja celebru si aceasta perioada a fost inceputul gloriei sale si inceputul unei cariere stralucita de om de stiinta. Viata sa personala, insa, si relatia sa cu Mileva Maric devenisera din ce in ce mai dificile.

Mileva a fost prima iubire a lui Einstein. In ianuarie 1902 s-a nascut in Ungaria Lieserl, fiica lui Einstein si a Milevei. Mai tarziu, legatura dintre Mileva si Einstein a inceput sa se deterioreze. Mileva s-a indepartat de Einstein, absorbit cu totul de munca sa si a carei faima crestea tot mai mult.

Cand Einstein a acceptat, in 1914, oferta de a conduce Institutul de Fizica Kaiser Wilhelm, Mileva a acceptat sa-si urmeze sotul in Berlin, dar impotriva vointei sale. Atmosfera din Berlin i s-a parut insuportabila si in acelasi an s-a intors in Zurich impreuna cu cei doi fii ai sai. Cum nici Einstein nu mai tinea la aceasta casnicie, au divortat in 1919. Din 1917 savantul se imbolnavise si aceasta stare a durat trei ani, timp in care a fost ingrijit cu devotament si afectiune de verisoara sa Elsa Lowenthal. Elsa si Einstein s-au indragostit unul de altul si in 1919 s-au casatorit. Au avut doua fiice Elsa si Margott.

Einstein a primit premiul Nobel pe 1921 pentru studiul sau din 1905 asupra efectului fotoelectric. De fapt, Einstein nu a fost prezent la decernarea premiilor in decembrie 1922, fiind plecat intr-o calatorie in Japonia. Dupa ce realizase in 1924 ultima sa descoperire stiintifica importanta, a vizitat in mai multe randuri America de Sud. Einstein dusese pana atunci o viata foarte agitata si a platit un pret mare in 1928, facand o depresie nervoasa pricinuita de surmenarea intelectuala.

Einstein a riscat sa-si atraga furia lui Hitler cand a semnat, impreuna cu alti trei savanti germani, o petitie prin care cerea incetarea razboiului. Si totusi, in mod paradoxal a contribuit la construirea girocompasului pentru submarinele germane. In afara de nazisti, Einstein si-a atras si ostilitatea stalinistilor, pentru care teoria relativitatii simboliza individualismul capitalist agresiv.

In 1944 a transcris de mana continutul articolului care l-a facut celebru in 1905 si a scos manuscrisul la licitatie. Dupa o competitie extrem de stransa, o universitate americana a reusit sa castige manuscrisul, pe care l-a platit cu sase milioane de dolari!

In 1933 incepe sa predea la Universitate Princeton.

Va dobandi cetatenia americana in 1940. Isi continua acolo activitatea politica si il convinge pe presedintele Theodore Roosvelt, in 1939, sa dezvolte programul bombei nucleare, construita din folosirea reactiile inlantuite atomice in uraniu, inainte ca Germania sa reuseasca sa faca acest lucru. Mai tarziu, Einstein va regreta foarte mare acest pas, si din 1945 pana la moartea sa va sustine actiunile Comitetului de Urgenta al Savantilor atomisti, al carui scop este acela de a limita amestecul Statului in cercetarea stiintifica.

El refuza presedentia statului Israel cand i s-a oferit in 1952 de liderii de stat.

Elementul einsteinium, descoperit in 1952, a fost numit in onoarea lui Albert Einstein.

Einstein a fost foarte respectat, dar la sfarsitul vietii a intrat in conflict cu tanara generatie de fizicieni: Heisenberg, Pauli si mai ales Bohr. De fapt Einstein a creat bazele unei noi teorii, teoria cuantica, pe care el nu a acceptat-o. Teoria cuantica interzice orice reprezentare reala a obiectelor fizice elementare precum electronii, protonii, etc. care nu pot fii descrisi decat in termeni d e probabilitate – probabilitatea sa aiba o anumita viteza, sa aiba o anumita pozitie sau sa urmeze o anumita traiectorie. Dar Einstein nu adera la aceasta ipoteza probabilista a realitatii. „Dumnezeu nu joaca zaruri” a spus Einstein, refuzand sa creada ca rezultatul unui experiment nu este unic. Credea ca mecanica cuantica este, daca nu inexacta, ce putin incompleta. Acest lucru face din Einstein unul dintre ultimii clasici ai stiintei fizicii.

Desi Einstein s-a dedicat mult cauzelor politice si sociale, stiinta a fost intotdeauna pe planul intai, pentru ca, spunea el adesea, numai descoperirea naturii universului ar avea un inteles de durata. Scrierile sale includ: “Relativitatea: teoria speciala si generalizata”(1916), “Despre sionism”(1931), “Constructori ai universului”(1932), “De ce razboi?”(scrisa impreuna cu Sigmund Freud), “Lumea asa cum o vad eu”(1934), “Evolutia fizicii”(1938), si “Din ultimii mei ani”(1950). Documentele adunate ale lui Einstein sunt publicate intr-o opera de mai multe volume incepand din 1987.

In 1950 si-a facut testamentul, iar cinci ani mai tarziu, a fost transportat la spitalul din Princeton, cu dureri abdominale atroce. Diagnosticul a fost ruptura de anevrism a aortei, ceea ce i-a provocat moartea, pe 18 aprilie 1955.

Ultrasunetele

Ultrasunete.Dintre vibraţiile sonore care ies din limitele de audibilitate ale urechii omeneşti, de un mare interes, din punct de vedere practic, sunt ultrasunetele, adică sunetele a căror frecvenţă este mai mare de 20 000 Hz.Ultrasunete

Ultrasunete.Orientarea liliecilor, spre exemplu, se bazează pe faptul că aceştia emit semnale ultrasonore scurte de frecvenţe între 30 – 60 kHz. Liliacul în zbor emite în medie cca. 30 semnale pe secundă. O parte din acestea sunt recepţionate de urechile mari ale liliacului sub formă de semnale ecou, după un timp cu atât mai scurt cu cât obstacolul este mai aproape.

Ultrasunete.Pe măsura apropierii de obstacol liliacul emite din ce în ce mai multe semnale într-o secundă ajungând ca de exemplu la un metru de obstacol să emită până la 60 semnale pe secundă. Aceasta permite liliacului să simtă precis poziţia sa faţă de obstacole.

Ultrasunete.Importanţa practică a ultrasunetelor este legată de lungimea de undă mică a acestora. Din această cauză, de exemplu, ultrasunetele pot fi emise şi se propagă ca şi razele de lumină sub formă de fascicule, spre deosebire de sunetele obişnuite care se împrăştie în toate direcţiile.

Ultrasunete.Astfel se constată experimental că dacă lungimea undei emise este mai mică decât dimensiunile liniare ale sursei unda se va propaga în linie dreaptă sub formă de fascicul. În afară de aceasta, datorită lungimii de undă mici, fenomenul de difracţie (ocolirea obstacolelor) nu apare decât pentru obstacolele de dimensiuni foarte mici în timp ce sunetele obişnuite ocolesc practic aproape orice obstacol întâlnit în cale.

Ultrasunetele suferă reflexia şi refracţia la suprafaţa de separare a două medii diferite la fel ca undele luminoase. Folosind acest fenomen au fost construite oglinzi concave sau lentile speciale care să concentreze într-un punct fascicule de ultrasunete.

Deoarece intensitatea undelor sonore este proporţională cu pătratul frecvenţei, energia transportată de ultrasunete este mult mai mare decât energia sunetelor de aceeaşi amplitudine. Pe de altă parte în cazul ultrasunetelor fenomenul de absorbţie care apare la propagarea tuturor oscilaţiilor elastice devine foarte important.

Intensitatea undei elastice scade cu distanţa de la sursă după o lege exponenţială I = I0 e-kr. Se poate arăta atât teoretic cât şi experimental că k depinde atât de caracteristicile mediului (densitate, vâscozitate, caldura specifică etc.) cât şi de frecvenţa undei care se propagă crescând cu pătratul frecvenţei. Din această cauză practic nu putem obţine propagarea ultrasunetelor, de exemplu în aer, la o distanţă mai mare de un kilometru.

Mai mult, un ultrasunet de o frecvenţă de cca. 3000 kHz este practic absorbit complet, la o distanţă de cca. 0,6 cm. În lichide coeficientul de absorbţie este de 2-3 ordine de mărime mai mic decât în aer, iar în solide şi mai mic, intensitatea ultrasunetelor fiind mult mai puţin atenuată.

Tehnologii care ne-au schimbat viata - tehnologia wireless; - tehnologia bluetooth.

Reusita de a determina doua calculatoare sa schimbe date intre ele prin intermediul unui cablu a fost o realizare majora si cum lucrurile functionau foarte bine, nelinistea cercetatorilor s-a indreptat in alta directie: eliminarea cablurilor.

De fapt, teoria in jurul careia s-a realizat tehnologia wireless era menita sa rezolve o cerinta foarte concreta si anume accesul la informatie din orice loc, in orice situatie, de pe echipamente care sa nu aiba nevoie sa fie conectate la infrastructura cablata. Cum fiecare dintre institutiile care vroiau sa adopte aceasta tehnologie aveau cerinte diferite � de exemplu armata era interesata in special de securitatatea comunicatiilor, in timp ce bibliotecile doreau sa asigure acces la cat mai multi utilizatori � cercetarile initiale ajungeau la solutii incompatibile intre ele si era clar ca pentru a asigura viitorul domeniului era nevoie de un standard. Acesta a aparut la inceputul anilor 90 si a primit denumirea generica de 802.11 si include toate specificatiile tehnice necesare pentru a crea o retea sau un echipament wireless.

La ce foloseste Internetul Wireless?

Oamenii de afaceri si persoanele care prin natura activitatii lor au nevoie in mod continuu de conectare la internet - pentru a accesa email-ul, pentru a vizualiza rapoartele companiei (daca este implementat un sistem de gestiune Online), pentru a lansa comenzile preluate electronic pe dispozitive mobile de catre agenti, pentru a accesa serviciul de Internet Banking pe care majoritatea bancilor il ofera deja, pentru consultari sau pentru a comunica rezultatele unei negocieri de afaceri prin mesaje instant (gen Yahoo Messenger), pentru a da un telefon prin internet oriunde in lume gratuit (prin Skype de exemplu) si multe altele.
Aceste persoane deosebit de dinamice au insa multe lucruri in comun: au un nivel al veniturilor si educatie peste medie, le place sa ia masa, sa serveasca o cafea sau un suc in localuri elegante, se cazeaza in hoteluri cu un nivel ridicat de calitate a serviciilor atunci cand calatoresc, au automobile pe care le duc la dealeri in caz de probleme sau la revizii, nu incearca sa le repare in parcare.

WiFi ? Depasit ! Se pregatesete WiMAX !

Daca ati crezut ca WiFi-ul se va multumi sa va determine sa renuntati la cablurile din casa sau din birou si ca odata cu aceasta se va declara satisfacut, ei bine, v-ati inselat! Tehnologia wireless a declarat razboi tuturor cablurilor asa ca pentru anul viitor producatorii ne promit WiMAX.

În prezent există mai multe moduri de a capta datele din eter: Wi-Fi, Bluetooth, GPRS, 3G ş.a. Acestora li se adaugă o nouă tehnologie care poate capta datele de şapte ori mai repede şi de o mie de ori mai departe decât populara tehnologie Wireless Fidelity (Wi-Fi), numită WiMAX. În timp ce reţelele Wi-Fi simple au o rază de acţiune de aproximativ 30 m, WiMax utilizează o tehnologie de microunde radio care măreşte distanţa la aproximativ 50 km. Astfel, se pot construi reţele metropolitane WiMAX.

Derivat tot din simpatica familie 802.xx, WiMAX este de fapt o dezvoltare a specificatiilor 802.16 care isi propune sa inlocuiasca Internetul prin cablu. WiMAX promite conectivitate wireless la distante de 70 de kilometri si la viteze de transfer de 75 milioane biti pe secunda, adica mult mai departe si mai repede decat 802.11g. Aceste date sunt de fapt cazul celui mai bun scenariu, dar Intel, una dintre cele 140 de companii care sustin WiMAX, a declarat ca in cadrul testelor realizate a obtinut viteze maxime la distante de 6 kilometri in zonele urbane si 20 de kilometri in cele rurale.

Clasificare

• Wireless Personal Area Network(WPAN).
• Wireless Local Area Network(WLAN).
• Wireless Metropolitan Area Network(WMAN)- Standardul 802.16 sau WiMAX.
• Wireless Wide Area Network(WWAN).

Tehnologia Bluetooth

Desi a devenit mai cunoscuta datorita telefoniei mobile sau calculatoarelor portabile, tehnologia Bluetooth poate fi folosita si pentru conectarea la un PC a unor periferice precum mouse, tastatura, imprimanta si chiar casti. O parte dintre calculatoarele de generatie recenta includ aceasta tehnologie in configuratia de baza. In cazul celorlalte PC-uri, problema poate fi rezolvata cu ajutorul unui adaptor Bluetooth.

Bluetooth vs. Wlan

Desi ambele tehnologii presupun conexiune wireless, functiile lor sunt diferite. In timp ce WLAN este compatibila cu majoritatea calculatoarelor, tehnologia Bluetooth este utilizata in cazul telefoanelor mobile sau al perifericelor. O alta diferenta majora intre cele doua tehnologii este data de viteza de transfer a datelor: pana la 7 MB/s in cazul WLAN si 90 Kbps in cazul Bluetooth. Pana in acest moment se cunosc doua clase Bluetooth: Bluetooth clasa I - cu un maximum de eficienta de pana la 100m - si Bluetooth Clasa 2, unde eficienta maxima se obtine pe o raza de numai 10 m. O atentie deosebita merita securizarea unei conexiuni Bluetooth cu ajutorul unei parole si inchiderea ei dupa incheierea transferului de date. Acest lucru se realizeaza usor, printr-un clic dreapta pe icon-ul din taskbar si alegerea optiunii Close.

Triunghiul Bermudelor din Marea Neagra

O mulţime de mistere înconjoară Marea Neagră, locul unde – spun diverşi cercetători- s-ar fi produs Potopul lui Noe, dar şi unde se petrec felurite fenomene stranii, amintind de teribilul Triunghi al Bermudelor. Dispariţii inexplicabile, OZN-uri ieşind din adâncuri, plus câteva anomalii magnetice măsurate ştiinţific, toate indică Marea Neagră ca un spaţiu care merită să fie explorat temeinic.

În zona dintre Insula Şerpilor şi Sulina, mai mulţi pescari au trecut prin experienţe stranii

În Marea Neagră, undeva între Insula Şerpilor şi Sulina există o zonă cu un magnetism ciudat, care a dat naştere unor dispariţii bizare, asemenea celor din Triunghiul Bermudelor, din Oceanul Atlantic. Legenda spune că mulţi oameni şi ambarcaţiuni au dispărut în mod misterios în această zonă.

În anii ’70, Ivan Sanderson, unul dintre cei mai cunoscuţi cercetători ai Triunghiului Bermudelor, a elaborat o hartă cu douăsprezece regiuni malefice, printre care se numără şi o zonă din Marea Neagră, situată lângă Insula Şerpilor.

Cercetătorii ruşi şi ucraineni au ajuns la concluzia că este vorba despre o suprafaţă de aproximativ 8-10 km - relativ triunghiulară - în care se manifestă o formă stranie de magnetism, mult modificat faţă de cel detectat ca fiind “normal”.

Experţii susţin că falia magnetică formată în misteriosul triunghi din Marea Neagră se deschide de la o fracţiune de secundă până la câteva minute, timp în care absoarbe orice obiect sau vietate aflată în zonă. Această anomalie magnetică “se deplasează” lent prin Marea Neagră şi, la ora actuală, spre litoralul românesc, mai precis spre Sulina.

Surprinzătoare sunt şi unele povestiri ruseşti din secolele XIII şi XIV care relatează despre un “vârtej” care trăgea la fundul mării păsări, corăbii şi mici insule. Cu toate acestea, locuitorii din Sulina, printre care şi vechi pescari, nu ştiu prea multe.

Peste 1.000 de dispariţii în ultimii 500 de ani

Triunghiul Bermudelor sau Triunghiul Diavolului este o zonă triunghiulară din Oceanul Atlantic, mărginită la extremităţi de Miami, Bermuda şi Puerto Rico. Legenda spune că mulţi oameni, ambarcaţiuni şi avioane au dispărut în mod misterios în această zonă.

Conform unor surse, au avut loc până la 1.000 de astfel de incidente în ultimii 500 de ani. Unii cercetători susţin chiar că peste 50 vase şi 20 avioane s-au scufundat, numai în ultimul secol, în Triunghiul Bermudelor. Multe teorii au circulat pentru a explica dispariţiile misterioase: de la extratereştri malefici, cristale reziduale din Atlantida, până la câmpuri magnetice ciudate sau condiţii meteorologice.

NASA confirmă existenţa anomaliilor magnetice

Un interesant studiu realizat de cercetători de la Harvard, cu sprijinul NASA Astrophysics Data System, semnalează anomaliile magnetice din Marea Neagră, citând şi o lucrare scrisă pe această temă de ruşii Osipov G. V.şi Terekhov A. A. şi apărută în 1978. Anomaliile magnetice – care semnalează, printre altele, existenţa unuia sau mai multor depozite feroase- apar de regulă în rupturile de falii, în reflexii ale scoarţei terestre sau în alte asemenea fenomene geologice atipice. Cunoscătorii spun însă că există şi anomalii “malefice”, care se manifestă printr-o emisie de radiaţii patogene, cunoscute încă din antichitate. Ca dovadă că, în China, nu era permisă construirea unei case decât după cercetarea locului de către specialişti capabili să sesizeze dacă terenul are sau nu are „colţii dragonului“ (denumirea străveche a acestor anomalii magnetice). Peste mulţi ani, observaţii similare aveau să genereze teoria „Reţelei Hartmann“, potrivit căreia Pământul e străbătut de o “plasă” invizibilă de radiaţii care vin din adâncul său, iar majoritatea fiinţelor vii – cu excepţia pisicilor şi a şoarecilor- suferă influenţe nocive dacă sunt plasate pe liniile reţelei, dar mai ales în dreptul unui nod.

Nave şi avioane, înghiţite de o “ceaţă neagră”

Diverse articole şi lucrări apărute în ultima vreme susţin că în Marea Neagră s-ar afla un fel de Triunghi al Bermudelor, cu suprafaţa de 8-10 km, care s-ar deplasa constant, provocând dispariţii inexplicabile, de nave, avioane şi oameni. Relatări despre asemenea întâmplări apar în povestiri ruseşti din secolele XIII şi XIV, dar şi în mărturii mai recente ale unor martori ori supravieţuitori norocoşi. Fenomenele au fost puse pe seama anomaliilor magnetice care se fac simţite în Marea Neagră.

Ele ar fi provocat şi dispariţia în mai 1944 a crucişătorului Tiolkovski, la sud de Crimeea (la 70 km în larg), în plină zi, pentru ca, la numai două luni după aceea, cinci avioane militare ruseşti să aibă aceeaşi soartă. Diverse surse pretind că şi nava, şi aparatele de zbor ar fi fost înghiţite de o ceaţă neagră cu sclipiri verzi, descriere asemănătoare celei făcute de piloţii supravieţuitori din Triunghiul Bermudelor.

Coincidenţele merg însă şi mai departe, deoarece, potrivit canalului de televiziune american ABC, atât în Triunghiul Bermudelor (între Bermude, Puerto Rico şi Miami), cât şi în “Triunghiul Morţii” din Marea Neagră s-a observat…un foc ciudat (o gheaţă care arde). Specialiştii spun că focul de pe apă – ce izbucneşte din senin pe kilometri întregi- apare în momentul în care acumulări de gaze ies la suprafaţă şi sunt mai intense atunci când sunt furtuni. Declanşatorul ar fi metan hidratul, descoperit în 1970 pe fundul Mării Negre, dar şi al oceanului.

Şirul dispariţiilor din Marea Neagră a mai inclus, în 1990, un avion particular grecesc, dar şi personalul de pe o platformă petroliferă rusească, un an mai târziu. Platforma a fost găsită şi recuperată la 50 km distanţă de locul iniţial de amplasare, plutind în derivă, fără nicio urmă de viaţă la bord şi fără niciun indiciu legat de soarta celor 80 de oameni care o populaseră.

Asemenea întâmplări, ca şi legendele care circulă pe seama “Triunghiului Morţii” i-au determinat pe pescari să vorbească despre “apa blestemată”, iar pe specialiştii militari ai ţărilor riverane să caute posibile explicaţii. De altfel, cercetătorii de la Institutul particular “Terra” din Bucureşti speră să realizeze, cu concursul Armatei, o hartă românească a zonelor care prezintă anomalii magnetice.

OZN-uri ţâşnesc din apă

Legat de Marea neagră – pe care geologii americani W. Ryan şi W. Pitman de la Universitatea Columbia, confirmaţi de arheologul R. Ballard, celebrul descoperitor al epavei Titanicului, au identificat-o drept locul unde s-a produs Potopul biblic (mai precis, acum 9500 de ani, din cauza încălzirii climatice, gheţarii au început să se topească, iar Mediterana s-a revărsat peste Marea Neagră cu forţa a 200 de cascade Niagara, ceea ce a provocat inundaţii imense)- mai circulă şi alte poveşti. Potrivit cărţii “The Soviet UFO Files”, scrisă de Paul Stonehill şi publicată în 1998, în arhivele secrete ale Marinei ruse ar exista mai multe mărturii despre apariţii OZN din adâncul mării. Este citată declaraţia mai multor veterani, foşti ofiţeri pe submarine nucleare sovietice, care au văzut, pe la începutul anilor ’60, “submarine gigant”, venite parcă de nicăieri, urmărind submersibilele URSS. La rândul său, locotenent-comandantul Oleg Sokolov a relatat că respectivele vehicule aveau o viteză incredibilă şi că, prin periscop, a zărit un obiect ciudat urcând extrem de rapid din adâncuri spre suprafaţă. Episoade similare au mai fost consemnate în august 1965 şi în decembrie 1977, când diverşi marinari au văzut ţâşnind din mare nişte obiecte sferice de mari dimensiuni, care au dispărut în văzduh înainte ca oamenii să se dezmeticească

Despre localitatea mea - Baia de Fier

Localitatea Baia de Fier este aşezată în frumoasa depresiune Getică din Subcarpaţii Meridionali la aproximativ la 20 km V de punctul unde paralela de 45 se întâlneşte cu meridianul de 24^o longitudine estică sub capătul răsăritean al Munţilor Parâng, oferind posibilităţi variate de excursii şi drumeţii. Situată la o altitudine de 700 m deasupra nivelului mării, constituie una din mărgelele şireagului de sate aşezate la rând sub culmea Carpaţilor Meridionali. Fiind o zonă de munte, la sfârşit de săptămînă, mulţi turişti din întreaga ţară sunt atraşi de frumuseţile acestei zone şi vin aici pentru a le admira.
Denumirea comunei provine de la exploatarea primitivă a minereului de fier, care era purificat cu ajutorul apei ce era dirijată în gropi mari săpate în pământ şi în care se punea minereul de fier.

Cheile Galbenului şi Peştera Muierilor, splendide monumente ale naturii, reprezintă importantele obiective turistice pentru această zonă. Toţi cei care au ajuns aici, cu siguranţă au revenit, sau îşi doresc să revină.

Peştera Muierilor (sau Peştera Muierii) situată în depresiunea Getică a Olteniei, în comuna Baia de Fier din judeţul Gorj, reprezintă un important obiectiv turistic pentru această zonă. În vremea războaielor din trecut peştera era folosită de femei şi de copii pentru a se adăposti de atacatori, de aici venind numele de “Peştera Muierilor”.

Galeriile rezultate ca urmare a carstificării calcarelor datorită apei infiltrate din râul Galbenul au o lungime însumată de 3600 de metri şi sunt dispuse în patru niveluri. Traseul amenajat pentru turişti, aflat în etajul superior, are o lungime de 573 de metri şi este electrificat (Peştera Muierii fiind prima peşteră electrificată din România). Nivelul inferior îl constituie rezervaţia speologică şi este inaccesibil turiştilor.

Localitatea Baia de Fier a apărut în antichitate, dar pitorescul zonei este dat de păstrarea cu sfinţenie a tradiţiilor populare ale oierilor, cu sărbători legate de această activitate, care introduc turiştii parcă într-un alt timp şi îi delectează cu dansuri, obiceiuri şi mâncăruri tradiţionale. Cea mai importantă sărbătoare are loc în a treia duminică a lunii septembrie şi se numeşte "Coborâtul oilor de la munte". Prin ea se marcheaza încheierea sezonului montan şi migrarea turmelor către câmpie, şi la această sărbătoare participă ansambluri folclorice din toate zonele ţării şi invitaţi de peste hotare.

Această duminică reprezintă o sărbătoare mare pentru toţi localnicii, pe care o aşteaptă cu bucurie în fiecare toamnă. Mulţi dintre aceştia parcă desprinşi din fresce istorice poartă şi azi portul popular al zonei, dominant de culorile alb şi negru, şi se îmbracă cu plăcere cu diferite prilejuri sau aniversări care au loc la nivelul comunei, cum ar fi şi această mare sărbătoare. Sutele de participanţi la manifestarea folclorică pastorală, mulţi veniţi din alte judeţe, vor putea petrece până seara târziu, în compania unor vestite tarafuri de lăutari şi formaţii de fluieraşi, iar în final, totul se va termina cu un minunat foc de artificii.